Se incarca... Incarcarea continutului depinde de viteza conexiunii!

Gandul despre Viata al unei Masti.

Si ma gandesc: de ce sa stau mereu in asteptarea unui suflet pur care sa imi dea viata?

Cine sunt eu si ce mester iscusit mi-a dat acest chip? Cine este si cu ce scop m-a creeat?

Primesc zilnic complimente pentru frumusetea pe care o am, dar ma gandesc, de ce toate acestea daca eu nu imi gasesc sufletul?

De ce atat de multe intrebari? De unde vin toate?

Stau intr-un raft si inca astept, imi place sa fiu privita, sa fiu admirata, dar intr-un final imi doresc sa primesc acea recompensa.

Ma gandesc si la acest mester si cred ca merita ceva mai mult decat o masca, oricat de frumoasa as fi poate ca nu sunt facuta pentru el…

Cand am primit acest rol in lume a fost doar pentru a-i incanta pe ceilalti, dar pe mine cine ma incanta?

Orice suflet bun merita o masca buna, dar oare oamenii sunt ca mastile? Oare privitul este acelasi lucru ca admiratul? Oare acesti oameni care se uita la mine acum ma  privesc sau ma admira?

Imi este foarte greu sa fiu un om  si chiar daca mi-as gasi un suflet, om, eu nu devin!

Poate ca asa voi intelege sentimentele oamenilor, poate ca primind un suflet imi este de ajuns sa inteleg ce privesc oamenii la o masca…

Ce faceti,oamenilor? Ce admirati sau ce urati la mine?

Si zilnic imi pun aceasi intrebare, dar nimeni nu-mi raspunde..Si zilnic vad aceasi persoana, probabil creatorul meu, probabil un necunoscut..

De ce nu ma atinge? De ce sunt pentru el doar un bibelou?

Hei!! Omule!! Merit un zambet! Merit un nume!! Nu sunt degeaba in viata asta!

Daca tu esti cel care m-a transformat intr-un obiect de valoare, m-ai slefuit, m-ai impodobit, ai avut atata grija de mine si acum ma lasi aici langa alte sute de obiecte facute de tine, toate puse la vanzare..

Sunt un obiect pus la vanzare?? De ce?

Un parinte nu-si vinde  niciodata creatia..

Doar o admira..

Dar inainte sa fiu admirata imi doresc sa primesc ceea ce merit si pentru ca am fost creeata din iubire vreau sa primesc iubire si la randul meu sa ofer…

Leave a Comment